nu înțeleg timpul, pare decrepit,
toate bucuriile verii mi le-a răpit,
soarele are privirile sticloase,
șerpii frigului s-au încolăcit pe oase.

vântul nebun, violent arbori pălmuiește,
timpul hapsân multe destine vămuiește,
la sapă de lemn au ajuns azi săracii,
rugi înalță la cer precum copacii.

liniștea ca o pătură caldă ca o pace,
se așterne peste inimă când spiritul tace,
aștept bucuria zilei ca pe o mângâiere,
un zâmbet frumos să produc ca o adiere.

este trist Octombrie cu norii de plumb
și plouă cu averse în lanuri de porumb.